Din punct de vedere statistic, adulterul postpartum atinge cele mai înalte valori. Este încă unul dintre indicatorii care confirmă provocările cuplului o dată cu nașterea unui bebeluș.

Sigur, sunt multe aspecte specifice dinamicii intrapersonale și interpersonale (de cuplu) care stârnesc și mai apoi, întrețin distanțarea emoțională a unuia sau chiar a ambilor parteneri finalizată simultan prin infidelitate și coabitare sau prin separare și divorț. Nu mă voi opri în acest material asupra explorării lor, pentru că pot fi formulate foarte multe ipoteze și în absența unui proces personal de investigare și conștientizare nu ar ajuta la nimic. Mă voi opri asupra importanței gestionării sănătoase a divorțului pentru copii.

Dacă în urmă cu ceva ani, infidelitatea, ca și divorțul erau acoperite cu multă rușine grea și apăsătoare, ca și cu acuzații biciuitoare din partea societății, în prezent aceste două realități par a fi trăite cu mai multă asumare și motivare personală.

  1. Deși conform Institutului Național de Statistică a crescut frecvența divorțului, asta nu duce în mod automat și la creșterea înțelepciunii emoționale în gestionarea lui. În cabinetul meu, ca psihoterapeut în lucrul cu părinții și copii asist adesea la lupte grele duse în Tribunal pentru stabilirea autorității tutelare. Știu părinți care își aduc copiii la psiholog atunci când trec prin divorț, nu atât pentru a îi ajuta pe aceștia din urmă, cât mai ales la recomandarea avocaților în vederea colectării de date și rapoarte emise de specialiști necesare elaborării și susținerii pledoariei și cauzei lor.
  2. Faptul că prin situația aceasta trec și alți copii – prieteni și colegi, din ce în ce mai mulți, nu îi ajută pe cei mici să traverseze și integreze într-un mod sănătos divorțul părinților, ci doar le confirmă apartenența la o categorie pe care nu nu ei au ales-o.
  3. Divorțul prost gestionat este la fel de dăunător și lasă tare la fel de adânci în structura psihică a copilului ca a fi parte dintr-o familie disfuncțională. Faptul că părinții divorțează, nu înseamnă că cei mici ies din sistemul familial, rămân în aceleași ițe încâlcite și spinoase – cu abordări de parentaj nu doar diferite, ci și opoziționiste, în care copiii asistă în continuare muți la conflictele părinților sau sunt transformați în poștași care poartă cu ei mesaje ostile de la un părinte pentru alt părinte.
  4. Divorțul prost gestionat aduce o șatră de frici în inima copilului. Frica de a rămâne singur – de a dormi singur, de a merge în excursii/ tabere, frica de a nu fi iubit (frica de abandon), frica de moarte.
  5. În cazul în care părinții nu se mai iubesc și înțeleg, pentru a îi fi bine copilului, divorțul nu trebuie doar să se întâmple! Trebuie să se întâmple într-un anume fel. Părinții trebuie să comunice între ei și cu copilul mai bine ca oricând pentru a pune în act un divorț sănătos, iar asta nu-i deloc ușor atunci când în inimile lor și-au băgat coada furia, dezamăgirea, rușinea, neputința și tristețea.
  6. Divorțul, în funcție de modul în care se întâmplă, poate fi varianta câștigătoare sau pentru dezvoltarea copilului.