În momentul în care mi-a murit primul copil, am stat nas în nas cu moartea, cu depresia, cu întunericul absolut... Mersul la psiholog părea o utopie, în mintea mea nimeni nu ar fi înțeles prin ce trec, nimeni nu m-ar fi putut ajuta. Și totuși, am decis să încerc, nu aveam nimic de pierdut, iar întunericul era din ce în ce mai apăsător. Camelia Chețu a fost ancora mea, lumânarea mea din întuneric, care a devenit farul care m-a ghidat spre lumină, acceptare, înțelegere. Pare un clișeu, dar efectiv a fost omul care m-a tras la lumină.
Pe lângă faptul că e un profesionist desăvârșit, Camelia e om - omul care plânge cu tine, care râde cu tine, care se bucură de fiecare pas al tău, ca și cum ar fi al ei.
Mulțumesc, Camelia, pentru tot!

 Atunci nu știam, dar acum știu. Camelia Chețu s-a asigurat că o să îmi activez toate resursele în momentul nașterii: că o să îmi ascult corpul, că o să am încredere în mine, în bebeluș și personalul medical. Am reușit să fac asta pentru că a fost alături de mine pe tot parcursul sarcinii, ajutându-mă să înțeleg și să procesez traume vechi și traume recente. O să revenim la cabinet oricând va fi nevoie!

Pentru noi a lucra în cabinet cu Camelia Chețu a fost mai mult decât o gură de aer proaspăt. În cadrul ședințelor de psihoterapie ne-am descoperit pe noi ca părinți și mai ales pe Rareș, fiul nostru.
Camelia știe să asculte, este un bun analizator, se adaptează nevoilor copilului și părinților, iar ședințele de psihoterapie devin ca o întâlnire cu familia.

Întâlnirile cu Camelia Chețu mi-au deschis ochii, mintea, gura. Gura ca să pot vorbi cu copilul meu în momente de grea încercare și nu numai, Mintea ca să pot înțelege ce are nevoie să poată vorbi cu mine, iar Ochii să îmi pot vedea copilul ... sufletul meu.
Îți mulțumesc, Cami!

Experiența mea cu Camelia Chețu ca psiholog a început în 2012, după ce timp de aproape doi ani, am fost rugat de fosta soție să apelez la servicii de consiliere. Evident, am refuzat orice propunere venită din partea ei pentru că "eu nu sunt nebun"! Nu eram nebun, aveam doar nevoie de ajutor. Inițial, m-am gândit va fi așa cume în filme și că îmi voi pierde vremea. Nu a fost așa. Am descoperit că nu este nicio rușine să cerem ajutorul atunci când simțim nevoia și că nu ești cu nimic mai bărbat dacă te ambiționezi să rămâi în acel stres pe care ai impresia că îl controlezi. De fapt, el te controlează pe tine.
Am continuat timp de 2 ani, însă problema pentru care venisem (atac de panică) fusese rezolvată după mai puțin de 6 luni. De ce am continuat?
Pentru că am luat-o ca pe un stil de viață. Pentru că aveam nevoie ca cineva să mă asculte și să nu mă judece.
Poate că dacă nu m-aș fi lăsat rugat atât de mult timp până să ajung la psihoterapie, acum nu vorbeam la trecut de anumite lucruri.
Succes!

 Ședințele cu psih. Camelia Chețu mi-au oferit un spațiu sigur, neutru, dar plin de bunăvoință, atenție caldă și respect. Ultima întâlnire a fost chiar cu două zile înainte de a naște. Camelia, prin abordarea ei, m-a ajutat să mă descopăr nu doar ca viitoare mamă, ci ca mama din prezent, mama în devenire, cu îndoieli, temeri, sentimente puternice, uneori contradictorii, care așteaptă să fie asumate, transformate, valorificate. Ea m-a ajutat să înțeleg că frica, firească în fața perspectivei travaliului, nu trebuie înlăturată, ci doar îmblânzită. Camelia a fost alături de mine și în vârtejul zilelor postpartum, când totul pare că iese din făgașul cunoscut.

Traumele din copilărie și pierderea unei persoane dragi m-au aruncat după naștere, într-un vârtej negru și adânc. Camelia Chețu mi-a întins o mână de ajutor și m-a ajutat să ies la suprafață, fără antidepresive și fără anxiolitice.
Înainte de a ne arunca în hăul cu bube și dureri, m-a ajutat să îmi găsesc resursele pentru a rezista acestui proces uneori dureros, alteori eliberator, iar asta am apreciat enorm, mai ales că mare parte din munca de terapie se face acasă, cu tine însăți. Iar după 8 luni de terapie am ieșit din depresie și știu să gestionez mai bine anxietatea. Dar uimitor a fost efectul secundar: deși nu am discutat niciodată în terapie despre bani, imagine în sine, kilograme în plus și alte blocaje, am reușit să țin un buget, să mă descopăr așa cum sunt acum, nu cum eram înainte de naștere, să caut motivații actuale și relevante, să văd de unde vine teama de a începe o afacere sau a mă dedica unui hobby nou.
Practic, a pus în mișcare câteva rotițe ruginite și tot angrenajul a început să se miște de la sine!
Poate suna ca un clișeu, dar m-a ajutat să îmi găsesc mecanismele care să mă susțină și să pot fi o mamă mai bună, o soție mai implicată și o femeie mai autentică și prezentă.