Conferința „Atașamentul părinte-copil, baza relațiilor sănătoase”

Prof. Univ. Dr. Ana Muntean

14 – 15 februarie 2018, București

Organizator: Leagănul Vieții – centru de educație prenatală

Cu o experiență veritabilă în domeniul cercetării atașamentului, traumei și rezilienței, prof. dr. Ana Muntean (Universitatea de Vest, Timișoara) a condus numeroase studii psihologice care au gravitat în jurul acestor 3 elemente, a organizat parteneriate științifice cu universități internaționale, a publicat cărți și articole de specialitate, a fost consultant național pe problema violenței împotriva copilului în cadrul unui proiect derulat sub egida Consiliului Europei, fiind unul dintre puținii experți (ca teorie și practică) în evaluarea atașamentului.

Prin rigoarea experienței profesionale a Anei Muntean, pe de o parte, și prin adresarea conferinței “Atașamentul părinte-copil, baza relațiilor sănătoase” publicului larg, în special a părinților și multitudinea conferințelor de parenting susținute de pseudo-psihologi din România promovați în social media, pe de altă parte, era de așteptat, aspect care s-a și confirmat ulterior, că evenimentul nu va atinge audiența țintită. Deși costul biletului pentru 2 zile pline de conferință a fost semnificativ redus cu 70% , deși evenimentul a fost promovat cu ajutorul bloggerilor de parenting, din păcate audiența a fost foarte mică.

Din punct de vedere al  conținutului, de-a lungul conferinței, Ana Muntean a transferat într-un limbaj deosebit de cald și racordat la specificul vieții cotidiene de familie din zilele noastre teoria atașamentului, traumei și rezilienței. Cu o tematică coerent structurată, cu o relaxare și siguranță în voce și atitudine în a fi și a vorbi în public ca rezultat al exercițiului îndelung repetat al predării didactice, a permis și răspuns cu deschidere întrebărilor din public pe tot parcursul conferinței, nu doar la final într-o secțiune separată de întrebări și răspunsuri, captivându-i te toți cei prezenți în sală.

Cu privire la teoria atașamentului, a punctat contribuțiile teoretice ale lui Bowlby, M. Ainsworth, Fonaggy etc., legătura dintre stilul de atașament al părinților și stilul de atașament al copiilor, dintre atașamentul părinte-copil și atașamentul în cuplu, clarificând audienței cum arată în viața de zi cu zi manifestările specifice celor 4 tipuri de atașament.

Interesul audienței a atins cote maxime mai cu seamă în 3 momente precise ale conferinței:

• o dată cu prezentarea “instrumentarului” necesar asigurării unui atașament sigur de către părinți copiilor, respectiv capacitatea de mentalizare (Fonaggy, 1999), sincronia (Guedeney & al., 2011), capacitatea de mind-mindness (Harris, 2008) – [se constituie ca răspuns la întrebarea – Ce putem face ca părinți pentru a îi asigura copilului un atașament sigur?];
• o dată cu listarea factorilor care asigură reziliența copilului la stres și traumă: părinți suficient de buni, existența altor adulți competenți emoțional, situație socio-economică bună, apartenența la o comunitate/ grup de copii/ adulți, credință religioasă, talente și înclinații, competențe sociale bune (ex. empatie) – [se constituie ca răspuns la întrebarea – Ce altceva în afară de ceea ce putem face ca părinți contează cu adevărat pentru copii în a îi ajuta să facă față unor situații de stress sau traumă?]
• o dată cu decriptarea simptomelor traumei și tulburărilor legate de stress la copii: ADHD, comportamente de tip acting-out, super-kids, pierderea sensibilității emoționale (cruzime față de animale, nu le pasă de suferința altor copii), retragere social (autoizolare), hipervigilență și simptome specifice de retrăire a experienței dureroase – [se constituie ca răspuns la întrebarea – Cum știm când și dacă copiii noștri trec sau au trecut prin situații de stress/ traumă? ]

Datorită conținutului bogat în repere teoretice și trimiteri repetate la studii relevante, a  complexității, importanței și actualității tematicii abordate, dar și duratei îndelungate a conferinței (12 ore), menținerea atenției publicului asupra prezentării a fost pe alocuri dificilă. În acest sens, pentru a facilita înțelegerea și implementarea aspectelor teoretice privitoare la atașament în relația cu copiii pe parcursul acestor segmente, de mare utilitate ar fi fost de mare folos introducerea în prezentarea Anei Muntean a unor slide-uri cu imagini sugestive sau a unor vigniete clinice video/ audio.

În loc de concluzie:

Review
Titlu conferință: Atașamentul părinte – copil, baza relațiilor sănătoase
Autor: psih. Camelia Chețu

1. Noutatea temelor prezentate în cadrul conferinței (1-5): 3
2. Stăpânirea în profunzime de către speaker a subiectelor abordate în prezentare și în răspunsurile adresate întrebărilor participanților (1-5): 5
3. Titlurile prezentărilor reflectă cu claritate și suficient conținutul abordat (1-5): 5
4. Claritatea prezentărilor (1-5): 4
5. Folosirea de imagini sugestive, grafice reprezentative, vigniete clinice video relevante (1-5): 1
6. Siguranța în exprimarea și transmiterea ideilor, conceptelor (1-5): 5
7. Raport adresabilitate prezentări (părinți)/ specificul audienței (1-5): 3
8. Respectarea exactă a intervalelor de timp prezentărilor și pauzelor (1-5): 5

Scor global: 3.87
Se recomandă îmbunătățiri în ceea ce privește forma de prezentare și implementarea unui raport adresabilitate / specific audiență mult mai acurat. Conferința – ca organizare, conținut și prezentare, se constituie ca un eveniment național extrem de riguros, bine documentat în domeniul teoriei atașamentului/ traumei și rezilienței, adresat mai degrabă studenților de la Psihologie/ Sociologie/ Asistență Socială și psihologilor practicieni, înscriindu-se în categoria evenimentelor absolut necesare în direcția upgradării continue.