Ești deja mamă. De 1 an, 2, 3, 4….n ani. Rămâi din nou însărcinată și devii mamă pentru cel de-al 2-lea/ al 3-lea… al n-lea copil, iar în interiorul tău e aproape o ceartă continuă.

(Notație:

Primul copil născut: X Cel de-al doilea copil: Y Mama primului copil: MamaX Mama celui de-al doilea copil: MamaY

Când ești la sân cu Y, fix atunci, celălalt copil (X) se găsește să îți ceară păpușa, mingea sau cutia cu jocuri de aflată pe un dulap sau etaj la care înălțimea nu îi permite să ajungă.

Tocmai ce ai ieșit să iei o înghețată ori un pic la plimbare cu primul născut (X), că ești chemată îndărăt la bebelușul (Y) care s-a trezit și plâne de numai-numai sau că începi să te întrebi în mintea ta: „Oare va fi bine bebe? Dacă …? Dacă….?”

Rivalitatea, gelozia, durerea de a se simți dat la o parte a lui X se articulează din ce în ce mai clar. Ceea nu ști însă, este că nu doar despre rivalitatea lui este vorba, ci și de despre rivalitatea mamei lui (MamaX) față de mama bebelușului (MamaY) și invers.

De cât de mult timp era MamaX instalată în configurația interioara, de cât de ușor sau greu i-a fost, de cât de mult ajutor a dispus/ dispune, de cum se derulează relația dintre ele o poate face să se simtă înciudată cu privire la MamaY, să se simtă amărâtă, furioasă, dezamăgită, frustrată sau tristă pentru că nu îi mai lasă timp și spațiu pentru a se ocupa de X. Pentru că se dă în petec, că numai ea e importantă acum: Doar ea are un bebeluș, nu?!

Felul în care ca persoană, ești conștientă de cele două părți din interiorul tău, de cum este diferită fiecare parte (experiență, profil, atitudine), modul în care ești conștientă de relația dintre MamaX și MamaY și mai ales sprijinul pe care îl oferi ambelor părți, astfel încât să ajungă să negocieze și să se susțină reciproc, să se valorizeze și să se bazeze una pe cealaltă constituie cheile care deschid liniștea și înțelepciunea interioară din tabăra mamelor.