Să stăm în casă cu zilele în contextul pandemiei de Coronavirus și declarării stării de urgență nu e cel mai usor și nici cel mai plăcut lucru. Lipsa socializării, instabilitatea financiară, lipsa mișcării și oxigenării, schimbarea ritmului existențial, dificultatea/ imposibilitatea de a fi cu/ lângă ceilalți membri ai familiei (părinți, bunici, copii) pot genera sau întreține îngrijorări cu adevărat accentuate.

În această perioadă, trecem cu toții de la un ritm de funcționare la altul. Înainte de apariția coronavirusului în viața noastră, ne trezeam pe mod automat. Alarma  neîndurătoare a telefonului suna când abia se lumina de ziuă. Alergam prin casă, teleghidați în direcții precise – din pat la baie, de la baie în bucătărie, din bucătărie în camera copiilor și apoi din nou în bucătărie, de aici înspre dormitor, din dormitor în hol, din hol în stradă, din stradă în grădiniță/ școală/ birou.

Acum, graba aceasta a dispărut. Coronavirusul e în plin proces de răspândire și chiar dacă celor mai mulți dintre noi nu ne pune viața în pericol, trebuie să respectăm regulile stabilite de autorități pentru a îi proteja pe cei de lângă noi  – persoane în vârstă, cu alte afecțiuni, gravide. Așa că de vreo 3 zile am început să stăm în casă și după câte se pare, vom mai sta încă zile bune. E cea mai sigură modalitate pentru a împiedica răspândirea virusului.

Asta înseamnă că ne putem culca și trezi fără alarma telefonulu, dar și că nu mai putem ajunge la școală, la birou, la sala de sport, restaurante și ce e cel mai trist, nici la părinți/ bunici/ prieteni. Ca experiență subiectivă, timpul se dilată deodată  pentru fiecare. Ne mutăm dintr-o cameră în alta, din pat, pe scaun, de pe canapea pe jos și pentru cine e norocos, din casă în curte/ grădină. Ne căutăm și ne facem de lucru, dar e cumplit de epuizant.

Cum e doar începutul, e bine să avem în vedere faptul că statul prelungit în casă dăunează grav stării de bine, indiferent de motivul pentru care stăm în casă. Acum însă, avem cu toții unul și același motiv, una și aceeasi cauză și e una care conține incertitudine și riscuri (contagiozitate, rată mortalitate). În acest context, creierul are nevoie de o combinație de rutină și noutate. Rutina ne ține focusați pe ceva simplu, existențial, care se întâmplă zi de zi aproape dintotdeauna și ne oferă predictibilitate. În istoria omenirii, rutina a apărut pentru că viața era foarte impredictibilă și a găsi mâncare și adăpost era plin de riscuri și pericol.

 Rutina are puterea de a ne reaminti de ceea ce putem face și controla. În fiecare dimineață trebuie să ne spălăm pe dinți, să ne facem patul și să ne schimbăm de pijamale, iar în fiecare seară să ne facem duș. Este nenegociabil! Unul dintre cei mai importanți indicatori ai stării de sănătate psihoemoțională este să avem grijă de noi. Îndată ce dispar, apar rând pe rând primele simptome ale afecținilor psihice – tulburare depresivă, anxioasă etc.  

Pe de altă parte, creierul este un muschi, care are nevoie să fie pus zilnic la treabă, altfel se atrofiază! Așadar, are nevoie de efort de concentrare,  mobilizare și cel mai important de noutate. Iată câteva lucruri pe care le putem face în acest sens:

• Să gătim rețete noi, să experimentăm procese culinare și feluri diferite de mâncare.
• Să facem sport cel puțin 30 minute/zi (sunt o grămadă de video-uri și aplicații care ne pot ajuta în acest sens. Eu, până acum am făcut unele de Pilates). Dacă nu sunteți tocmai genul sportiv,  obligatoriu faceți niște mișcări de întindere, de stretching (Sistemul nervos autonom (SNA) – “garda noastră de corp” răspunde la mișcare și schimbarea posturii. Baroreceptorii localizați în vasele de sânge reacționează rapid la schimbările poziției corpului, crescând sau diminuând după caz, ritmul cardiac prin frâna vagală. Schimbarea intenționată e o modalitate de a influența activitatea sistemului nervos autonom.
• Să folosim cât mai mult mâna nondominantă pentru a stimula asociațiile libere și creativitatea (de ex.exersăm scrierea sau ne spălăm pe dinți cap-coadă de la deschisul pastei de dinți, robinetului de apă, mânuirea periuței exclusiv cu mâna dreaptă pentru stângaci sau stânga pentru dreptaci.)
• Să citim pe îndelete ce ne place/ ce ne trebuie/ ceva dintr-un domeniu nou (prin descărcarea de cărți electronice). Ca provoare pentru creier, puteți încerca să citiți 5 minute întorcând cartea cu susul în jos. Ritmul și concentrarea se modifică radical.
• Acum e momentul să învățăm ceva nou (cursuri online). (Personal, am abonament la Masterclass – unde am cursuri online de la machiaj, tehnici cretive de scriere, gătit, sport, film etc.)
• Să ascultăm mai mult ca oricând muzică. Muzica ce ne place, dar și stiluri muzicale care nu fac parte în mod curent din playlist-ul nostru (de la George Enescu și Vivaldi la Armin Van Buuren).
• Să cântăm ( Noi, în casă, am început să facem karaoke!)
• Să ne luăm suplimentele Omega 3 (Cortizolul ridicat afectează absorbția nutrienților, mai ales a celor esențiali pentru buna funcționare a creierului – omega 3, zinc, vitamina B etc.). Eu le iau pe cele de Ringana, de care sunt foarte mulțumită.)
• Dimineața la trezire, seara la culcare și ori de câte ori la nevoie (când simțiți că starea de neliniște, disconfort, frustrare, tristețe, neputință se înalță înăuntrul vostru), timp de câteva minute modificați intenționat ritmul și profunzimea respirației, acordând atenție sunetelor fâșâite pe care le aduc inspirul/ expirul, privindu-vă pieptul/ coastele/ abdomenul cum se mișcă pe fiecare inspir/ expir sau doar așezându-vă palma pe abdomen/ piept. Teoria Polivagală a lui S. Porges, una dintre cele mai coerent articulate teorii, susține că ori de câte ori aducem atenția și caracterul intenționat în respirație, ea devine mai adâncă și lentă. Astfel, activăm calea vagală ventrală, care influențează ritmul cardiac și transmite mesaje direct spre unitatea de bază – creierul.

Respirația e automată, respirăm fără să ne gândim că o facem. Este calea directă spre SNA. Ca adulți respirăm în medie de 12-18 ori/ minut. Cu 18 respirații/minut, respirăm de 25.902 ori/ zi și de  9.460.800/ an. În fiecare dintre ele există oportunitatea de a direcționa activitatea sistemului nervos înspre o stare de mai mare siguranță și conectare. Putem respira însă și cu intenție, schimbând tonusul SNA

• Să socializăm în continuare (SES – Social Engagement System este strâns legat de reactivitatea la stres, iar structurile sale anatomice innteracționează neurofoziologic cu axa HPA, sistemul imunitar, neuropeptidele, oxitocina și vasopresina). Din fericire, avem în zilele noastre, o mulțime de isntrumente (Skype, Zoom, What s app, telefon). Nu știu dacă vă puteți da seama, dar cu instrumentele acestea, ne putem bea în continuare cafeaua cu cei dragi sau lua cina cu prietenii sau familia).
• Să consumăm zilele acestea cu multă măsură, cu zgârcenie chiar, alcoolul și cafeaua și cu multă generozitate, apa și ceaiurile.
• Să ne jucăm mai mult cu copiii, să stăm mai mult în lumea lor minunată (o să revin zilele acestea cu un material cu idei de activități/ jocuri pentru copii și părinți).
• Să consumăm limitat social media (actively practice missing out) paote fi ceva foarte nou și provocator pentru majoritatea dintre noi.
• Să fim mai îngăduitori unii cu alții și să vedem frumusețea în imperfecțiunea ordinii din casă, desenelor copiilor, comportamentelor celor din jurul nostru. Wabi-sabi este o filosofie japoneză vitală pentru noi zilele acestea și nu numai!

Va fi bine!