PĂRINȚI DE (PRE)ADOLESCENȚI
Viața cu un adolescent în casă poate destabiliza complet simetria interacțiunilor. Poate altera sistemul de siguranță din interiorul familiei voastre. Copilul drăguț și iubitor care până de ceva vreme se apropia cu ușurință ori de câte ori avea nevoie, exprimându-și deschis sentimentele de iubire față de tine, pare că a fost înlocuit cu un rebel. Cu unul gata să se îndrepte mai degrabă înspre ai lui, de aceeași vârstă cu el – colegi, prieteni ori chiar alții mai mari decât el, pentru a se ghida după valorile lor ca după un far plutitor, pierzând legătura cu turnul de control, cu voi – părinții lui.
Se repliază pe el însuși, aspect care se traduce prin retragere și închidere. Nu mai vine să îți povestească evenimentele prin care trece la școală sau cu prietenii lui (cum făcea altcândva) și cu atât mai puțin cum le trăiește în adâncul lui. Ciocnirea forțelor care vin înspre el dinspre voi, părinții, pe de o parte, și dinspre prietenii/ colegii lui, pe de altă parte, îl bulversează total. E dezorientat și pe un teren nou. Are nevoie de instrumentele de bază pentru a se orienta: hartă, busolă sau elemente din natură. Din natura umană, desigur!
Când îi vorbești, te ignoră, îți răspunde ridicând plictisit din sprâncene și colțurile gurii ca și când fața lui ar vorbi „Pe bune?", comentează opoziționist, te îngână pe o tonalitate care pur și simple te scoate instant din minți și furia te prinde zdravăn în brațele ei.
Să îl/o știi din ce în ce mai mult fără tine pe stradă, în club, la petreceri cu prietenii, imaginându-ți riscurile posibile: „Dacă începe să fumeze? Ori să bea alcool? Dacă nu e suficient de puternic(ă) și cedează tentației drogurilor? Dacă se ia cineva de ea/ el? Dacă se ia la bătaie? Dacă face sex și se îmbolnăvește? Dacă rămâne gravidă? Dacă suferă?„, frica ți se strecoară cu nerușinare în minte, în inimă, în corp.
Să ai un copil la vârsta adolescenței este una dintre cele mai răscolitoare experiențe pe care o poți trăi ca părinte.
Aș putea defini, în termeni generici desigur, fără a acoperi toate situațiile în parte că a avea un copil-adolescent înseamnă pentru părinte:
A – amintirea adolescentului care erai tu altădată;
D – dorul după certitudinea de a îți ști copilul în siguranță;
O – oboseala adusă de nopți nedormite cu întrebări în minte, cu suspine prelungi ori așteptându-ți copilul să ajungă acasă;
L– libertate. Ai în sfârșit libertatea de a te reîntoarce în propria ta viață, de a ieși în oraș, la o cafea, la masă, teatru, fim (..), fără a fi constant cu ochii pe ceas și a te întoarce într-un suflet acasă la gândul că trebuie să plece bona;
E – enervarea ca stare de fond din cauza dezordinii și comportamentului imprevizibil al adolescentului;
S – speranța că în cele din urmă relația dintre voi se va îmbunătăți, că veți găsi din nou drumul unul spre celălalt. (E cea mai importantă literă și dimensiune: S – Speranța. Fără ea, totul ar fi extrem de dureros.)
C – cheltuieli ridicate (pentru hainele, accesoriile, consumabilele, deviceurile adolescentului);
E– eforturi repetate de a păstra, improviza, construi noi și noi modalități de a răspunde nevoilor copilului și de a ajunge la mintea și inima lui;
N – neputința de a îți proteja permanent copilul de tentații și riscuri;
T – teama să nu i se întâmple ceva rău.
ADOLESCENȚI
Adolescența te poate lua pe nepregătite, nu că nu ai fi auzit de ea sau nu ai fi văzut adolescenți în jurul tău până să ajungi la vârsta aceasta.
Numai toate aceste schimbări prin care trece corpul tău (după caz, mirosul transpirației, menstruația, creșterea sânilor, pilozitatea inghinală și axilară, ori acneea, ejaculările nocturne sau mustața) pot fi pur și simplu prea mult. Nu doar că se întâmplă, le simți și observi tu, dar le simt și observă și cei din jurul tău, cu care ai relații mai mult sau mai puțin apropiate și oneste. Unii înțeleg prin ce treci, alții te ceartă (că nu te-ai spălat bine la subraț ori nu te-ai dat cu deodorant), iar alții se distrează grozav pe seama aspectului tău. Și măcar de-ar fi doar aceste schimbări, dar nu! Mai sunt atâtea!
În fața ta, stau acum o grămadă de posibilități de specializare educațională. Încotro să o apuci, e adesea o stare plină de incertitudini și angoase. Real sau uman? Arte sau profil sportiv? Să ții cont mai degrabă de ceea ce ce pasionează, de ceea ce spun părinții tăi sau de ceea ce îți aduce rapid un salariu mare?
Prietenii nu mai sunt nici ei cine au fost până de curând. Accesul în grup se face prin niște filtre cu totul și cu totul speciale: Au ai tăi bani? Ai haine și accesorii (geantă, ceas, telefon) de firmă? Fumezi? Bei alcool? Ai un prieten/ o prietenă cu care să te afișezi ținându-te mână și sărutându-vă în școală sau pe Facebook?
Pe de o parte ai atâta nevoie să fii parte a unui grup format din cei de o vârstă cu tine, iar pe de altă parte nu ești de acord cu valorile și criteriile de acces atât de diferite de alte tale de până acum, dar impuse mutual de aceștia.
Adolescența e un drum cu sens unic: te poartă înspre viața adultă. Și cum e și normal, începi să te uiți acum cu și mai multă atenție la adulții din viața ta. Sunt pasionați de ceea ce fac? Se bucură de viață? Au prieteni cu care râd, se joacă și se distrează? Fac sport? Se relaxează? Sunt împliniți? ori Tot ceea ce fac e să muncească din greu? Și la serviciu și acasă? Plictisiți, nervoși, rutinați, invidioși, lipsiți de energie?
Dacă ar fi să cuprind într-un profil (generic vorbind) prin ce trec copiii la vârsta (pre)adolescenței, aș pune musai pe listă:
A – afirmarea propriilor tale opinii, idei, valori
D – dorința de noutate
O – oboseala (după repetate ore nedormite din diferite motive – net, gașcă, studiu etc.)
L – libertate de mișcare și exprimare fără ca ceilalți să te controleze sau corecteze iar și iar;
E – enervare
S – sex(ualitate)
C – confuzie cu privire la alegerea profilului studiilor liceale/ universitare, cu privire la tine însuți/ însăți și la cei din jurul tău;
E – explorarea realității din nevoia de a înțelege și mai bine cum funcționează lumea, viața, explorare care se poate traduce prin angajarea în diferite comportamente de risc, care cel mai adesea sunt comportamente de consum (alcool, tutun, sex etc.)
N – nevoia profundă de a fi înțeles/ înțeleasă de părinții și prietenii tăi;
T – teama ca ceilalți să râdă de tine și să te excludă din grupul lor.
