S-o fi născut românul poet, doar că pe parcurs a devenit nu doar critic, ci și foarte sensibil la critică. Critica și sensibilitatea la critică sunt întotdeauna strâns împletite între ele.

Realitatea este că nu există oameni care să îi biciuiască pe cei din jur cu critica, fără să fie sau fără să fi fost ei cândva aprig loviți de critica altora. Ei simt încă usturimea criticii pe propria piele. Că le greu să recunoască – e o altă poveste. În ierarhia mecanismelor defensive, devalorizarea propriei imagini (autocritica) și a celor din jur (critica, bârfa) se situează la nivelul celor mai dezadaptative mecanisme de supraviețuire, dar când acestea sunt înțelese și restructurate ele eliberează combustie, energie, hotărâre și asertivitate în relația cu sine și ceilalți.

Din păcate, atenția multor copii deveniți adulți a fost prea devreme, intens și repetat ațintită de către adulții din viața lor asupra propriilor imperfecțiuni și neajunsuri (fizice, executive), fără a avea pe nimeni care să îi adăpostească la pieptul lui, să îi protejeze, să îi lămurească cu privire la limitările vârstelor/ etapelor de dezvoltare și la ce stă în spatele criticii, să îi facă să vadă, să audă și să simtă că e în regulă așa cum sunt! Așa că aud Critica mai peste tot, chiar și acolo unde nu este (ex. în plânsul bebelușului, în situațiile în care copiii lor nu sunt la înălțime, în postările celorlalți de pe Instagram, Facebook, TikTok etc.) iau foc pe interior și pârjolesc puținele relații pe care le mai au ori ca să se protejeze s-au retras din viața socială amăgindu-se că nu au nevoie de oameni sau că sunt introverți.

Acasă – cu familia, la birou – cu colegii, șefii și clienții, în trafic, pe stradă, în grup cu prietenii, în viața de zi cu zi, Critica sare în fața noastră în forme și nuanțe extrem de variate. De la contraziceri și dezacorduri, la miștouri și sarcasm, la feedback și ghidaj excesiv, la denigrări (in)directe, la acuzații și învinovățiri, la nemulțumiri și negativism, experiența subiectivă de a ne simți criticați este una foarte personală, deopotrivă surprinzătoare, explozivă și tulburătoare. Rușinea, neputința, micimea, îndoiala de sine, singurătatea încolțesc în solul psihismului nostru, pentru ca mai apoi, în funcție de mai mulți factori, să iasă întocmai la iveală sau dimpotrivă, sub forma furiei, a perfecționismului, a agreabilității sociale excesive, a retragerii sociale etc.

A te pleca în fața Criticii (personale/ a celorlalți) și a îi da crezare îți taie elanul necesar încercărilor vieții. Îți ofilește încrederea. Te face să îți amâni planurile într-un viitor incert, adesea mult prea îndepărtat. Te face să ratezi șansa la un job, partener, prieten sau chiar o viață mai bună. Îți pune iar și iar piedică pe traseul vieții în urmărirea și atingerea obiectivelor tale cu da, dar... Te ține mic și ascuns în tine. Te face să îi vezi pe ceilalți ca pe niște inamici. Te îndepărtează de oameni buni și dragi, te îndepărtează de tine. Te împiedică să asculți și să repari daune de relație.

Ca psihoterapeut de formare experiențialistă, a invita la experimentare și a însoți oamenii în desfășurarea experiențelor propuse este cheia abordării terapeutice pe care o practic. Este un generator de conștientizare și restructurare, de activare a resurselor personale creative și autotransformative. Participă la programul terapeutic Față în față cu CRITICA: Cu fruntea și inima sus! și descoperă mișcările interioare care se ascund în trăirile tale și tiparul cu care răspunzi la Critica (ta/ a celorlalți). Observă reacțiile învechite și automatizate, încetinește în preajma lor, lasă-le în urmă dacă nu te ajută cu adevărat în prezent și vino să construim împreună, pas cu pas, răspunsuri noi, adaptative, sustenabile. Am pus deoparte pentru acest program o serie de experiențe de descoperire, înțelegere și compasiune, învățare și exersare care să faciliteze trecerea de la teamă la curaj în situațiile în care te afli față în față cu critica în viața ta de zi cu zi.

În ce constă Programul Terapeutic Față în față cu Critica: Cu fruntea si inima sus!

• este un program terapeutic cu o structura predeterminată, care se desfășoară în 3 părți (2 sâmbete și o duminica – orele 9.00 – 12.30).
• în prima parte a programului terapeutic, vom explora și înțelege relația ta personală cu Critica, iar În cea de-a doua și a treia parte, ne vom concentra atenția și practica pe reglarea sistemului nervos (co-reglare/ autoreglare) sau altfel spus, distanțarea de tsunamiul emoțional (afect) pe care trăit în fața Criticii și activarea clarității minții și curajului întregii ființe, și pe echiparea riguroasă cu modalități sănătoase de răspunde și dialoga cu Critica;
• vei învăța cum să rămâi în fața Criticii prezent(ă) la tine, la ce se întâmplă și să comunici  așa cum ai nevoie – cu centru de echilibru și curaj;
• vei face diferența între feedback și critică, între ce este și ce nu este critica, vei înțelege care sunt factorii care generază trăirea subiectivă a criticii.
• instrumentele de bază cu ajutorul cărora se va desfășura programul terapeutic Față în Față cu Critica sunt EXPERIENȚELE trăite din prezent. Vom folosi vocea, respirația și postura, creativitatea, întreaga energie și susținere a grupului, expunerea graduală la Critică, la limita dintre confort și disconfort.
• locație: Sediu Motherhood Center – Aleea Solca nr 8, zona Eroii Revoluției
• cost: 600 lei/ pentru toate cele 3 părți (în total 10h 1/2). Costul acoperă materialele și resursele necesare desfășurării programului terapeutic. Se achită 300 lei la înscriere și diferența până la data de începere a programului terapeutic.
• grup: 10 persoane
• program de desfășurare: 18 Noiembrie (partea I),19 Noiembrie (partea a II-a), 25 Noiembrie (partea a III-a) – orele 09.00-12.30.
• înscrieri până pe 10 Noiembrie 2023: email – chetu.camelia@gmail.com.

Critica și Bârfa oferă iluzia sentimentului, uneori a complexului de superioritate, satisfacția înșelătoare de a fi mai bine, mai puternic, mai sănătos, mai arătos decât celălalt, doar că acesta e strâns legat de cel al inferiorității și străbate întreaga ființă. Da! sentimentele de superioritate și inferioritate, sunt așa cum spune și Alfred Adler, universale! Contează însă, intensitatea și expresia lor, care le transformă în adevărate complexe care ies la iveală în celebrele exprimări da, dar…, dacă aș avea, aș….., dacă nu aș fi atât de…, aș putea să fac aia sau ailaltă.

Hai, vino să stăm împreună cu fruntea și inima sus față în față cu Critica!