În câte cupluri, înainte de a deveni părinți, i-ai auzit pe parteneri spunându-și mami sau tati? Pare chiar bizară o secvență în care doi tineri, să zicem de 23 și 25 ani, fără copii, se întreabă: Mami, unde vrei să ieșim în seara aceasta? Să mergem într-un club, tati?

Odată ce El și Ea devin părinți, adesea modul de adresabilitate reciprocă se schimbă în cuplu. “Iubitule/ iubito, scumpule/ scumpo, iepuraș, honey, darling” etc., devin brusc „mami” și „tati”. Mami, dă-mi cartea! Tati, ce comandăm de mâncare?, Mami, mergem azi la un film?

Odată ce El și Ea devin părinți, mami și tati pentru bebelușul lor, se pare că lucrurile nu se opresc doar aici. El devine tati și pentru Ea, iar Ea mami și pentru El, nu doar pentru bebe. Sigur, universal vorbind mami/mama și tati/tata sunt reprezentanții unora dintre cele mai importante persoane din viața fiecăruia dintre noi. În cazul în care părinții au fost figuri afectuoase, de suport și pline de înțelepciune, a îl investi pe partenerul de viață cu un rol similar și a îl chema/ striga ca pe mama/ tatăl tău ar putea fi asemeni unor onoruri aduse lui.

Și totuși, fără a face apel la termeni psihanalitici riguroși, ce îl face pe unul dintre parteneri sau chiar pe ambii să își spună mami/ tati unul altuia?

• Faptul că găsește/găsesc asemănări cu propriul părinte, că își spune/spun în sinea lui/lor (și nu numai) – Semeni atât de mult cu mama mea. Îmi aduci atât de bine aminte de tatăl meu.
• Faptul că în relație cu partenerul simte/simt frânturi dintr-un dulce sau amar familiar de acasă.
• Dorul de proprii săi părinți (uneori, doliul).
• Faptul că odată cu bebelușul, o parte din el/ ea, una mult mai mică se activează împreună cu nevoile, resursele și temerile sale în relație cu partenerul de viață, transmițând subliminal mesaje ca: Am nevoie de tine ca de o mamă/ de un tată. Am nevoie să mă vezi ca pe un copil. Am nevoie să ai grijă de mine de un copil. Am nevoie să ghicești/ intuiești de ce anume am nevoie, fără a îți spune explicit, și mai apoi, să îmi îndeplinești nevoile așa cum am eu nevoie.

Și totuși,

1. Cuvintele pe care celălalt le folosește când își vorbește/ pe care tu le folosești sunt extrem de importante în cuplu. Nu e totuna dacă îți spune „Fă, femeie!”ori „Iubito”, „Tacă-ți fleanca!” ori „Taci și ascultă-mă, te rog!”
2. Cuvintele pe care le folosim în relație cu ceilalți se înrădăcinează departe și adânc în psihismul nostru, agățând imagini și reprezentări caracteristice, generând trăiri emoționale și comportamente specifice. Ca și copil, în relația cu mama/ tata, sunt caracteristice și acceptabile doar anumite lucruri, în timp ce ca adult, în relația cu soțul/ iubitul/iubita/soția, sunt cu totul altele. De exemplu, ceea ce nu poți face cu părinții, poți face cu partenerul în relația de cuplu și invers. Să faci sex și să concepi un copil sunt acte tipice relației de cuplu, nu cele de afiliere părinte-copil. Cu mami/ cu tati e inacceptabil să faci sex, nu?
3. Relațiile parentale interferează mult cu cele de cuplu. Uneori, se susțin reciproc, alteori intră în dinamici greu de descifrat și mai ales greu de acceptat. Cu cât suntem mai în contact cu Sinele nostru, care se distinge prin experiența de viață, înțelepciune, maturitate, înțelegere, abordare amplă și complexă, emoții exprimate cu respect pentru sine, mediu și ceilalți, cu cât relaționăm cu partenerul de cuplu din interiorul Sinelui, cu cât putem să ne observăm și să recunoaștem că pe alocuri sau cel mai adesea ne purtăm ca niște copii în relație cu celălalt, cu atât șansele de a distinge cu claritate între cele două tipuri de relații sunt mai semnificative.

Așadar,

..când îi spui, mami/ tati, pe ce rol de poziționezi? La ce vârstă ești? În cazul în care ai nevoie de partenerul tău său să se comporte cu tine ca o mamă/ tată, cum ar fi să îi ceri explicit: Draga mea, am nevoie să te comporți cu mine ca o mamă cu copilul ei. Să ai răbdare cu mine, să îmi vorbești ca și cum ai vorbi cu un copil mai mic, să stai cu mine în pat și să mă mângâi pe cap etc.

… când îi spui, iubito/ iubitule, ce simți că se schimbă în tine? Intenții, gânduri, emoții, postură?

De pe ce poziție până la urmă vrei să se deruleze relația voastră de cuplu?