Uitându-se la propria viață, la relațiile în care sunte prinși, la ceea ce provoacă suferință, mulți descoperă cu uimire și teamă că repetă iar și iar unul și același scenariu, că sunt prinși într-o intrigă a căror autori nici măcar nu sunt ei.

Cum de ajungem ca uitându-ne mai întâi la viața noastră, la evenimentele trăite și oamenii pe care îi alegem în jurul nostru, iar mai apoi la viața a lor noștri (părinți, bunici, frați), la evenimentele (abuz, infracțiuni, morți, boli) și oamenii din jurul lor, să observăm cât de asemănătoare sunt? Desigur cu mici modificări de nuanțe, de tonuri, de prea mult sau prea puțin, dar tiparul e același.

Și mai intrigant: Cum de ajungem să repetăm unele scenarii de viață chiar dacă la momentul respectiv eram atât de mici încă nu ni le putem aminti? Chiar dacă s-au întâmplat în etapa preverbală, neavând așadar nici hipocampusul (sediul memoriei explicite) dezvoltat și nici cuvintele în portofoliul nostru.

Compulsia la repetiție e un conceput ale cărui drepturi de autor îi aparțin lui S. Freud (1920) și face referire la impulsul uman de a  repeta experiențe neplăcute, conflictuale trăite în trecutul îndepărtat ca pe niște experiențe actuale, complet noi, fără a surprinde vreo legătură a prezentului cu trecutul, așadar neamintindu-și de ele ca experiențe din trecut.

Patternurile (emoții, senzații, manifestări etc.) dobândite în copilărie în urma unor evenimente tensionate, neînțelese, dificile (ex. relația conflictuală dintre părinți/ divorț, boala/ moartea unii frate, părinte, bunic, abuzuri etc.) sunt puse ulterior în act, repetate,  reluate nu ca amintiri, ci ca acțiuni. Compulsia la repetiție e un proces care se înrădăcinează în inconștient. Astfel, fără să ne dăm seama ajungem să ne poziționăm deliberat în diferite situații conflictuale, repetând de fapt, experiențe vechi, dar fără a face legături între ele, ba mai mult avem impresia că situația este în întregime determinată de circumstanțele actuale. Ne alegem un partener dependent sau care va dezvolta o dependență (de alcool, jocuri de noroc, droguri, muncă, pornografie etc.), anxios, nepăsător/ demsionar sau abuziv asemeni unuia dintre membrii familiei noastre și nu numai.Repetăm fragmente întregi din relația abuzivă de cuplu a părinților noștri. Ne trezim în același rol în care am văzut-o pe mama/ pe tatăl nostru – de exemplu, al mamei înșelate de soț. Alegem un parcurs profesional, personal, social similar cu al celor care ne-au crescut, deși ne copleșește teribil.

Nu cred să fie vreun client cu care să nu fi lucrat în terapie și care să nu mă fi întrebat deopotrivă uluit și speriat: Dar de ce repet la nesfârșit această poveste, o reiau iar și iar, dacă mă doare atât de tare, dacă îmi e atât de rău?

T.) Tu de ce crezi că o repeți?

C) Pentru că așa mi s-a părut normal, pentru că aceasta e normalitatea pentru mine. Doar asta știu să fac.

Care sunt răspunsurile pe care știința ni le oferă ca răspuns la această întrebare?

Din perspectivă neurologică, creierul se dezvoltă de jos în sus, de la creierul reptilian la cel limbic și neocortex. Imagini ale experiențelor trăite de noi de pe vremea când eram mici-mici sunt depozitate în rețele neurologice specifice, care au de-a face cu ambele emisfere cerebrale, cu neurotransmițătorii și desigur cu structurile subcorticale. Experiențele trăite la vremea respectivă sunt stocate în memoria implicită sau procedurală (în care amigdala (emoțiile) este structura primară), care e responsabilă cu a face, a răspunde, a acționa, fără a ști cum, de unde, de a putea pune în cuvinte, de  a da sens. Sunt în noi și atât. Compulsia la repetiție se originează în dezvoltarea patternurilor specifice neurochimicalelor, în special a dopaminei, noradrenalinei, oxitocinei, care își transmit mesaje de-a lungul unor sinapse specifice.

Așadar, evenimentul din trecut repetat în prezent are un caracter ambiguu, incomplet, care necesită completare, iar prin repetarea compulsivă se urmărește atingerea acestui obiectiv. În acest sens se disting două demersuri:

1. Repetând patternul prin experimentarea continuă a acelorași dinamici din trecutul familiei, mă aștept ca rezultatul obținut să fie altul decât cel pe care l-am văzut și eu/ ceilalți l-am/ l-au trăit.
2.  Repetând patternul, urmăresc legături, îmi pun întrebări, iau notă de răspunsurile emoționale, fiziologice, comportamentale, lucrurile îmi devin mai clare, le înțeleg și virez astfel, din compulsia repetată înspre vindecarea, corectarea experienței emoționale (Franz și Alexander (1946)), așadar înspre procesarea și integrarea traumei.

Din perspectiva psihoterapiei, repetarea traumei din trecut în prezent este formula de bază în rezolvarea ei, întrucât doar așa permite recuperarea detaliată a experienței uitate, reprimate, prin accesarea vie a amintirilor și expresia catarsică a emoțiilor. Odată ce în procesul psihoterapeutic amintirile sunt scoase la lumină cu grijă, cu atenție la fiecare detaliu, cu zoom emoțional, cognitiv, senzorial și motivațional, evenimentul este reexperimentat diferit de modul său original, pentru că lângă client, este de data aceasta terapeutul cu care are o relație diferită de cea cu părinții săi, putându-și exprima agresivitatea și vulnerabilitatea fără a se cenzura. Ce nu putea face atunci și poate face acum, ce nu îndrăznea atunci și îndrăznește acum, ce nu știa atunci, dar știe acum, ce nu înțelegea atunci și înțelege acum.

Având în vedere toate aceste considerente, simpla reamintire a evenimentului traumatic, nu este suficientă pentru rezolvarea simptomelor. Pentru aceasta se impune în primul rând repararea experienței emoționale.

Referințe (pe care vi le recomand cu mare încredere și insistență să le parcurgeți):

1. Corrective Emotional Experience in the Therapeutic Process David Hartman, MSW and Diane Zimberoff, M.A. * http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.467.8398&rep=rep1&type=pdf
2. The Neurobiology of Freud’s Repetition Compulsion Denise K. Shull http://citeseerx.ist.psu.edu/viewdoc/download?doi=10.1.1.538.7340&rep=rep1&type=pdf

3. A Neural Network Model for Transference and Repetition Compulsion Based on Pattern Completion Arash Javanbakht and Charles L. Ragan https://pdfs.semanticscholar.org/6e7b/6c25e7835e9a2106d91340df396d141ea0d5.pdf