Așa cum orice vehicul are un rezervor de combustibil, fiecare dintre noi deținem unul de atenție, cu o capacitate mai mare sau mai mică. Pe măsură ce desfășurăm diferite activități, noi, complexe sau automatizate deja, cantitatea de atenție disponibilă în rezervor scade mai lent sau dimpotrivă, brusc și masiv.

Unul dintre modurile de a înțelege cum funcționează sistemul de atenție al copiilor are la bază observarea, specializarea în propria relație pe care o ai cu atenția ta și grija pentru ea.

Care este dinamica procesului tău de atenție? Cât de repede de scurge ea din rezervor și o direcționezi înspre altceva? Unde îți dispare atenția și de ce?

Iată câteva aspecte interesante și bine de știut cu privire la atenția adulților rezultate din cele mai recente studii realizate în laboratoarele de cercetare:

• Atunci când atenția ne este întreruptă repetat, din exterior, la un anumit interval, începem să resimțim impulsul de a ne întrerupe singuri fix după același tipar.  Când crește frecvența întreruperilor din exterior, crește și frecventa autoîntreruperilor. Ne obișnuim așadar, să fim întrerupți la un anumit interval de timp. Prin urmare, atunci când nu se întâmplă să fim întrerupți din exterior, o facem din interior. (Dabbish Laura, Gloria Mark & Victor Gonzales, 2011).

• Avem un motiv suficient de bun să ne protejăm de factori care ne scurtcircuitează atenția. 48 de participanți la un studiu desfășurat în laborator (un birou de HR improvizat) au trecut pe rând prin cele 3 situații: 1) au lucrat fără a fi întrerupți, 2) au lucrat, dar au fost întrerupți telefonic sau prin mesaje cu întrebări din domeniul lor de activitate, 3) au lucrat și au fost întrerupți telefonic sau prin mesaje cu întrebări fără nicio legătură cu munca lor. Rezultatele au arătat că după întreruperi, deci în situațiile (2) și (3), participanții au lucrat mai repede, eficient, fără diferențe semnificative de natura calitativă comparativ cu cei care nu au fost deloc întrerupți. Da, v-ați prins, au turat motoarele ca să își termine treaba înainte de a pleca de la serviciu. Măsurând însă, stresul, starea de epuizare, efortul, frustrarea care au derivat din presiunea timpului, participanții care lucrat cu întreruperi au înregistrat un nivel semnificativ crescut de stres comparativ cu cei care nu au fost întrerupți. (Mark Gloria, Daniela Guditg, Ulroch Klocke, 2008)

• După fiecare întrerupere, creierul nostru trebuie să rescrie schema sarcinii, să regăsească scopul și să reactiveze procesele cognitive, așadar trebuie să ajungem din nou la rezerva noastră de resurse cognitive, toate acestea necesitând timp și efort mental.

• Cel mai prielnic și productiv mod și moment în care să ne întrerupem este acela de a o face intenționat, după ce finalizăm o structură – o frază/ un alineat/ un serie, pentru că în mijlocul unei sarcini, memoria și gândirea sunt active și astfel, întreruperile devin disruptive. 

• Am observat cu toții, nu-i așa, cum fix când suntem prinși în a face ceva, ne reamintim de altceva ce avem de făcut și finalizat. A ne opri din ceea ce facem și a le nota într-o agendă sau a le înregistra vocal astfel încât să revenim ulterior finalizării sarcinii curente asupra lor este similar cu a le descărca pe o baterie externă, făcând spațiu pentru noi resurse cognitive. Dacă ne încăpățânăm să le ținem minte, punem și mai mult stres și presiune pe noi înșine.  Jumătate din 57 participanți la un studiu au primit instrucțiuni să își noteze sarcinile nefinalizate pe o hârtie, iar cealaltă jumătate să noteze sarcinile pe care le-au finalizat în ziua respectivă și în zilele precedente. Rezultatele au arătat că cei care au notat sarcinile de finalizat au adormit semnificativ mai repede decât cei care au notat sarcinile finalizate. Și mai interesant e următorul aspect: cu cât mai detaliat erau notate sarcinile de făcut, cu atât au adormit mai repede. (Scullib, Michael, Madison Krueger, Hannah Ballrd, Natalya Priett, Donald Bliwise (2018) (Baylor University).

Când cu ajutorul scopului clar formulat și reprezentat în mintea noastră și nu numai ne dirijăm atenția, controlăm când și înspre ce o îndreptăm, iar acest lucru ne protejează de distrageri.

Acum, revenind din aceeași perspectivă la atenția copiilor, statisticile arată că cei cu vârste între 2 și 4 ani petrec în medie 2 ore și jumătate pe zi în fața ecranelor. Ceea ce știm deja și nu mai are nevoie de evidență este că cei mici sunt mai vulnerabili la a fi distrași decât copiii mai mari, că atunci când sunt distrași au nevoie de mai mult timp pentru a reveni cu atenția, a o așeza și a o păstra pe obiectul inițial.

Poate că din pricina faptului că așa de mulți copii petrec atât de devreme timp îndelungat la ecrane lasă impresia prospeților părinți impresia că este ceva normal și eventual, de bun augur. În realitate, ar trebui să ne ingrijoreze faptul că autoreglajul și funcțiile executive nu sunt dezvoltate la copiii cu vârste mici, să protejăm această resursă atât de prețioasă în viață, numită atenția.

În cee ce privește atenția copiilor, în curând vom demara un program de optimizare a atenției lor în grup – “De la scurtcircuitare la concentrare” – 11 Mai, 12 Mai, 18 Mai, 19 Mai, 25 Mai 2024 – detalii aici.