Porțile lui 2023 sunt gata să ni se deschidă larg în față. Habar nu avem ce vom trăi și nu degeaba ne este dat să nu știm.

Pentru cei mai mulți dintre noi, 2023 va fi o prelungire a lui 2022 și a anilor anteriori. Un parcurs firesc. Studenții cu care lucrez de exemplu, la cele două programe masterale al Facultății de Psihologie din cadrul Universității București, își vor finaliza studiile în vară și vor căuta să intre în programe de formare psihoterapeutică și să înceapă să lucreze. Femeile acum însărcinate vor naște și vor deveni mame. Relațiile șubrede lăsate în voia sorții vor crăpa. Cele preluate însă, cu hotărâre reciprocă, grijă și acțiune consecventă se vor desțeleni și vor prinde viață.

2023. Intenții și rezoluții explicite, dar mai ales implicite. O afacere. Un stil de alimentație. O relație. Un copil. O familie. O casă. Un curs. Un hobby. O atitudine. O perspectivă. Un vis.

În munca mea, întâlnesc oameni care trăiesc și/ sau muncesc cot la cot cu stresul (unul dintre ei sunt și eu), oameni biruiți de el și oameni care se feresc de el mai ceva ca de Necuratu’.  

Acest material este despre cum să nu ne fie frică de stres, ci să facem echipă cu el. Nu orice generează stres este și o problemă. Dacă încercăm să facem o schimbare și simțim curentul stresului că se cuibărește înăuntrul nostru, nu înseamnă în mod obligatoriu că ceva este în neregulă cu ce avem de gând să facem. Să îl observăm, să îi îi descifrăm motivația, să recunoaștem în el expresia a ceva important și valoros. Să punem la cale o strategie prin care să avem grijă de el.

Tot ce v-ați propus important (cu sens) să începeți sau să continuați, îndrăzniți! Chiar dacă vi se strânge stomacul, chiar dacă nu vă lasă noaptea să dormiți. S-ar putea să faceți parte din acea categorie de oameni care performează sub suflarea lui. Asemeni sportivilor de performanță.

Iată 4 aspecte demonstrate riguros științific despre stres (Kelly McGonigal – The Upside of Stress) pe care puțini oameni le cunosc, dar care ar trebui rostite prin portavoce și auzite la tot pasul:

1. Nu doar stresul îi copleșește pe oameni, ci combinația dintre stres și convingerea că stresul este nociv. Studii longitudinale desfășurate pe eșantioane largi demonstrează acest aspect. (Keller Abiola, Kristen Litzelman, Lauren Wisk – (2011)) . Oamenii care văd stresul ca fiind periculos se vor grăbi să scape de el prin modalități de evitare, cele mai multe bazate pe distragere – prin exces de social media, filme, jocuri electronice, cumpărături sau consum de alcool și alte substanțe. Oamenii care văd stesul ca fiind necesar se disting prin strategii sănătoase de coping ca a crea și dezvolta relații sociale, a se documenta, a vedea în stres energie, însemnătate și motivație (Alia Crum, 2007).
2. Deopotrivă cu cortizolul, în stres se eliberează și DHEA – dehitroepiandrosteron – un neurosteroid, care contribuie la creșterea creierului din interiorul experiențelor stresante, grăbind vindecarea rănilor și crescând funcția imunitară. Este asemănător steroizilor care duc la creșterea masei musculare și îmbunătățirea performanței atletice.
3. Față în față cu stresul, psihismul uman dispune de un portofoliu larg de răspunsuri. Dincolo de cele mai populare – fugă, luptă, îngheț (frică, evitare, zbatere haotică, prăbușire și renunțare) mai există un tip de răspuns, respectiv PROVOCAREA (Seery Mark, 2013). E cel care ne pune la dispoziție resursele fizice, mentale, emoționale și sociale necesare pentru a izbândi. E cel prin care ne împingem încă un pic limitele. Prin care putem un pic mai mult. Biologia acestui mod de răspuns este similară cu cea pe care o trăim ca atunci când facem sport.
4. Nivelul de toxicitate al stresului scade atunci când scopul pe care îl urmărim e mai mare decât noi (bigger-than-self). Când acesta e strict individual, ne avântăm în concurență acerbă cu ceilalți, căutăm să îi impresionăm, să le demonstrăm cât de tari suntem ori că reușim mai bine decât ei, ne concentrăm așadar, doar pe propriul succes. E cea mai sigură cale de a ajunge să ne simțim mai confuzi, mai anxioși, mai invidioși, mai furioși, mai singuri. În timp ne îmbolnăvim, suferim de depresie/ tulburări de anxietate sau de alt tip. A face însă parte din ceva mai mare (comunitate, organizație), a servi o misiune, a contribui la un bine mai mare, care îi atinge pe cei din jurul nostru, ne ajută să ne simțim mai curioși, mai inspirați, mai determinați, mai conștiincioși, mai motivați. În loc să ne concentrăm doar pe propriul succes, vrem să îi sprijinim și pe ceilalți. Mai simțim stres dacă ne stabilim astfel de scopuri? Desigur, doar că se simte ca o combustie necesară. (Jennifer Crocker și colegii săi, 2009 2011, 2012). Căci așa cum spune Amor Towles în spendida lui carte ”Un gentleman la Moscova” – (…) în viață nu contează dacă primim aplauze. Contează să avem curaj, să mergem mai departe, deși nu avem nicio siguranță.

Să plonjăm la braț cu stresul în necunoscutul lui 2023!