– Bună! Ce faci?

– Bine! (Tu?)

Vă sună cunoscute  aceste două replici? Aproape că sunt omniprezente în interacțiunile interpersonale indiferent că e vorba de relația de cuplu, părinte-copil, profesor/ bunic – copil, copil – copil, șef-subordonat, între vecini sau între colegi. Le auzim pe stradă, în metrou, la birou, acasă, la școală.

Câteva aspecte mă bântuie, atât personal, cât și profesional, cu privire la aceste două replici.

Unul dintre ele este: Ce vrem de fapt să aflăm când întrebăm Ce faci?

Vrem să aflăm ceva sau întrebarea  ține de “așa se face”/ „așa fac toți”? Ori e asemeni unui preș pentru picioare cum avem la intrarea în casă, pe care ne ștergem scurt și rapid înainte de a intra în casă, de a ne descălța și a ne vedea de ale noastre? O idee de moment în care părem că îi acordăm atenție celuilalt, înainte de a trece și a ne descărca noutățile.

Un alt aspect este acesta. Mă gândesc așa: dacă ți-am răspuns cu Bine la întrebare, oare  chiar știi mai mult decât înainte de a mă întreba despre ce se întâmplă cu mine sau în viața mea? Ești mulțumit(ă) cu răspunsul primit? S-a așezat liniștea în interiorul tău confirmându-ți-se că prietenul, partenerul, copilul, colegul, părintele tău nu se confruntă cu probleme azi care să te influențeze în vreun fel? Acesta să fie oare motivul pentru care imediat se sare la un alt subiect, cu totul și cu totul diferit? De asta ne grăbim, și eu și tu, cu toții să trecem la ceva ce e despre propria persoană?

Ori oare te aștepți ca de la prima întrebare, care pentru mine e o formalitate asemeni sunatului la interfon sau ciocănitului la ușă, să te invit direct în dormitor sau în baie pentru a îți dezvălui din intimitățile mele emoționale, cognitive sau sociale?!

Ceea ce vreu să îți spun este:

– Te rog, mai caută(-mă)! Întreabă-mă în continuare, insistă pentru a mă convinge realmente de cât de interesat(ă) ești să afli despre mine, de cât de pregătit(ă) ești să auzi noutățile mele.

(ex.) -Pe o scară de la 1 la 10 cât de bine faci?

-Cât mă bucur să aud că îți e bine. Povestește-mi despre binele din viața ta! Vreau să aud! Hai, te rog, spune-mi, sunt numai ochi și urechi la tine!