Sarcina este o stare naturală cu implicații fiziologice, psihologice și sociale complexe pentru copilul care se dezvoltă în pântecele matern, viitorii părinți și nu numai. În ceea ce o privește pe gravidă, ea trece printr-o serie de transformări profunde. Se află în situația de:
- a își adapta alimentația, efortul fizic, stilul de viață în general, la nevoile fătului pentru a-i susține dezvoltarea intrauterină;
- de a anticipa schimbările multiple ce vor apărea odată cu nașterea copilului;
- de a identifica resurse și strategii pentru a le gestiona echilibrat.
PROBLEMATICI PSIHOLOGICE PRENATALE/ PERINATALE
Anxietate prenatală (caracterizată prin îngrijorări copleșitoare, temeri accentuate, gânduri recurente privind viabilitatea fătului, nașterea, asumarea responsabilităților materne), depresie prenatală, atașament prenatal slab dezvoltat prin dificultatea sau chiar imposibilitatea de a se conecta emoțional și comportamental la făt în urma (fătul este văzut ca generator de suferință, frică, furie), care pot fi determinate de:
1. istoric de avort spontan (unic/ multiplu);
2. istoric de deces intrauterin;
3. sarcină curentă cu risc (ex. col deschis, sarcină multiplă, boli cronice preexistente etc.);
4. malformații fetale;
5. moartea unui copil;
6. relație de cuplu conflictuală/ divorț
7. FIV;
8. vârsta prea mică/ mare a mamei
9. traume de atașament (ex. istoric personal de abandon, moartea timpurie a unui părinte, tulburări psihice ale părinților etc.
EVALUARE PSIHOLOGICĂ PRENATALĂ/ PERINATALĂ
În evaluarea psihologică prenatală/ perinatală, folosesc mai cu seamă următoarele instrumente:
1. Scala de atașament materno-fetal (MFAS) construită de Cranley (1981), adaptată la particularitățile populației de gravide din România și validată de mine în cadrul cercetării de doctorat „Psihodiagnoza și optimizarea atașamentului prenatal la gravidele cu istoric de avort spontan" (2018). Informații privind versiunea românească a acestui instrument pot fi găsite în lucrarea „The structure of Maternal-Fetal Attachment Scale in Romania" (Chețu, C., 2017).
Folosesc MFAS – versiunea românească pentru a măsura specificul dezvoltării relației de atașament prenatal.
2. Interviu semi-structurat „Impactul avortului spontan asupra sarcinii curente" (Chețu, C., 2017) – instrument cu organizare multidimensională care conține 41 de întrebări, pe care l-am dezvoltat în vederea evaluării experiențelor prenatale anterioare și actuale, precum și a interferențelor dintre ele, a atașamentului prenatal prezent, a mecanismelor de coping în sarcină.
3. teste/ scale depresie și anxietate
4. instrumente proiective
PSIHOTERAPIE PRENATALĂ/ PERINATALĂ
Intervenții psihologice:
- Optimizarea atașamentului prenatal matern
- Gestionarea anxietății în sarcină
- Prevenția depresiei postpartum
Folosind exerciții de meditație ghidată, suportul muzical, dansul și mișcarea, plastilina, limbajul creativ, de tip simbolic, gravidele conștientizează trăirile emoționale, forțele (convingeri, mitologii familiale, reprezentări, experiențe anterioare etc.) care le generează și accesează cu ușurință aspecte esențiale specifice relației de atașament materno-fetal. Abordate în cheie simbolică, (auto)responsabilizarea maternă, forța atracției reciproce, adaptarea la rolul matern și schimbările asociate acestui rol sunt parametrii de referință ai relației prenatale prin care articulează caracterul sigur sau nesigur al atașamentului.
Efectele reparatorii accesate în procesul psihoterapeutic (individual sau în grup de gravide) constau în:
-
schimbări afective, cognitive autentice și responsabile ale gravidelor în relație cu fetusul, cu ele însele și cei din jur;
- adoptarea de comportamente personale, eficiente, afectuoase și conștiente de atașament materno-fetal în acord cu specificul dezvoltării intrauterine.
